Lăcrămioara Moroianu – Consultant Spa
Orice investitor în Spa trebuie să fie conștient de importanța eficienței business-ului pe care îl inițiază. Prea mulți pleacă la drum în acest domeniu în necunoștință de cauză, deseori dintr-un impuls emoțional (pentru că s-au simțit bine într-o locație din străinătate sau au fost impresionați de un anumit design). Reveniți în România, vor să facă ceva similar, neștiind ce presupune în detaliu acest lucru, ce buget implică și, mai ales, dacă au pentru cine să facă acea investiție, dacă au clienții care să îi dezvolte afacerea în acel loc. Când potențialul financiar există, într-adevăr, se poate face ceva deosebit, ca dotare și design, ceea ce nu înseamnă că Spa-ul va fi și operațional sau va funcționa la potențialul optim.
Când este vorba despre investiții în care latura emoțională contează excesiv în luarea deciziilor, apare în consecință și o implicare pe măsură a investitorului (asupra fluxurilor, dotărilor sau designului), într-un domeniu foarte specializat, pe care nu îl stăpânește. Se pleacă la drum deseori fără un business plan și fără un concept clar, în condițiile în care conceptul se află într-o legătură strânsă cu locația; un tip de Spa foarte bun într-un anumit loc nu va da randament oriunde – este suficient să ne gândim la litoralul românesc, unde fiecare stațiune are un anumit profil, cu un anumit tip de turist. Diferențele sunt cu atât mai mari între munte și mare, sau între acestea două și un Spa de oraș.
Întrucât multe Spa-uri se dezvoltă în hoteluri, trebuie văzut clar ce se potrivește conceptului, profilului acelui hotel (în funcție, desigur, și de buget). Este importantă și capacitatea: dacă hotelul are 50 de camere și este puțin probabil să vină clienți din afara lui, nu se simte nevoia unei piscine foarte mari, a unui thermarium sau altor facilități care se vor dovedi inutile; atunci este suficientă partea de wellness cu o zonă de hidromasaj, o saună sau două, respectiv maximum 4 cabinete de terapii, cu masaje, împachetări, peeling, în general proceduri de răsfăț. În luarea deciziilor, mai contează dacă este un hotel de leisure sau business, dacă se deschide către exterior, cu abonamente, sau nu.
Dacă vorbim de un hotel la mare sau la munte, problema este cum să prelungim sezonul: la mare, gradul de ocupare este maxim vara, iar la munte – iarna. În restul anului, cu un Spa bine pus la punct și servicii suplimentare, se poate rezolva parțial problema eficienței hotelului. Dar investiția trebuie făcută cu grijă și dimensionată la potențialul locației. Ar fi deci normal ca investitorii în Spa să țină cont de aceste aspecte, pentru a parcurge etapele firești ale exploatării unui centru de profit – astfel, se evită situațiile (nu puține) în care se trezesc cu o proprietate energofagă, lipsită de eficiență. Când Spa-urile sunt apreciate de proprietari pentru rolul lor ”decorativ”, eventual pentru faptul că impresionează prietenii sau partenerii de afaceri, aceștia țin să le păstreze neschimbate – la presiunea acestora, lucrătorii (și clienții chiar) sunt preocupați mai mult să nu strice finisajele sau să nu facă mizerie...
Sunt deci câteva lucruri foarte importante pentru un Spa: fluxurile, instalațiile (sanitare, ventilație, climatizare) și culorile. Aerul este energie vie, iar sistemele de ventilație trebuie gândite cu maximă atenție. Am întâlnit situații când aerul condiționat ajungea direct deasupra angajaților de la recepție sau, în cabinete, deasupra meselor de masaj... Instalațiile sanitare trebuie bine calibrate, cu rigole care să preia cantitățile mari de apă, dar care să fie ușor supradimensionate, date fiind terapiile cu ulei și scrub-uri, sau reziduurile (păr, celule moarte din piele etc.), care pot colmata rețeaua de evacuare . După ce instalatorul pleacă, operatorul trebuie să gestioneze acel Spa fără probleme, pentru că este sub directa observație a unui client exigent.
Lumina artificială este de asemenea importantă – o lumină caldă, care să nu distorsioneze designul, culorile amenajărilor și, mai ales, culoarea pielii. Clientul care iese dintr-o cabină și se uită în oglindă în lumină rece ”de spital” va gândi că a pățit ceva, eventual că tratamentul este de vină. O lumină rece va da o atmosferă rece, iar combinațiile de lumină caldă și rece sunt de asemenea nedorite. Mai contează perspectiva asupra împrejurimilor, de aceea ferestrele și deschiderile vizuale către exterior trebuie să existe, altfel apare senzația de claustrofobie. Într-un Spa, clientul trebuie să aibă senzația că miroase pădurea pe care o vede în depărtare; se lucrează cumva extrasenzorial, cu un schimb energetic între terapeut și consumator. Pentru terapeuți, pentru cei care lucrează acolo, și în definitiv pentru client, anumite elemente sunt capitale pentru ca procedurile să aibă efect. Nu degeaba vorbim de ”clienți interni”, respectiv colaboratorii (terapeuții), și „clienții externi” - consumatorii de Spa.
Este necesar ca arhitectul să fie atent la sugestiile consultantului și în ceea ce privește designul, culorile, chiar dacă se modifică viziunea inițială propusă de arhitect. Consultantul vrea anumite culori pe baza unor argumente solide, a unei experiențe în operațional. De pildă, optează pentru culori de pământ care dau căldură și nu pasteluri sau culori vii, care nu relaxează și distrag atenția. Aici contează și componenta culturală - în India, de exemplu, culorile vii sunt percepute altfel, pentru că și reperele sunt diferite. În Maroc, spiritualul este reflectat de acele combinații de albastru și verde. În Germania și Austria, Spa-urile sunt caracterizate de culori reci, lucru diferit de Italia, unde se pune preț pe armonie. În Tailanda, unde a apărut așa-numitul ”lanna style”, este preferat lemnul aparent, apa curgătoare, vegetația, materialele fluide, culorile calde. În arhitectura și designul unui Spa se reflectă o cultură, un mod de a trăi.
Majoritatea vârstnicilor din aceste țări fac cure de întreținerede regulată la începutul primăverii și la sfârșitul toamnei, pentru că îi ajută să treacă prin cele două perioade cu extreme climatice ale anului. Procedurile sunt adoptate de oameni tot mai tineri, care le descoperă avantajele. Să nu ne imaginăm că pe ei îi preocupă împachetările cu ciocolată sau tratamentele cu caviar, așa cum a intrat Spa-ul în România! Acolo este vorba de o înțelegere practică a fenomenului și de grija pentru sănătate, ceea ce nu se poate spune despre noi. Este adevărat, am avut o tradiție, dar s-a pierdut după 1989, prioritățile noastre devenind altele, răsfățurile materiale. Inclusiv cei care au câștigat bani mulți și-au neglijat sănătatea și acum au ajuns într-o perioadă critică. Deși se observă schimbări de mentalitate, lucrurile încă nu au evoluat radical. Oamenii care vin în hoteluri pentru conferințe sau team building-uri ajung încă mult mai repede la un party decât la Spa (deseori și din vina organizatorilor). Cei cu o educație diferită, de pildă participanții la evenimentele companiilor farmaceutice, includ însă Spa-ul în program. Nu în ultimul rând, poate fi vorba de o problemă culturală, deși este dovedit că atingerea umană are un efect extraordinar la nivel psihologic și emoțional. Unii nu suportă să fie atinși, au probleme emoționale, chiar traume. Alții, au prejudecăți legate de ideea de masaj, pervertită de un alt gen de industrie...
Consumatorul român care intră în Spa se așteaptă la opulență, la un mare ”Wow!”, cu privire la design, atmosferă, diversitate a serviciilor (ca și alți est-europeni, de altfel). Consumatorul dintr-o țară dezvoltată, cu tradiție în Spa, este interesat mai puțin de design și mai mult de calitatea serviciilor. Într-adevăr, românii au călătorit și experimentat în străinătate, dar nu se poate spune că au ajuns la o înțelegere a fenomenului, că reușesc să facă diferența între diversele tipuri de abordări. La cererea clienților, în Spa există deosebiri majore între Europa, Orientul Îndepărtat sau America. La asiatici se mizează pe schimbul energetic și ingredientele naturale (masaj reiki, chakra stone etc.), reechilibrarea balansului energetic și o dietă specială. Europenii sunt mai direcți și, influențați de medicina alopată, merg pe recuperare medicală, mai puțin pe căldura umană. America merge mai mult pe wellness (uneori de influență asiatică), chirurgie, tratamente de estetică și chirurgie de înfrumusețare, pe îmbinarea acestora.
(Va urma)
Orice investitor în Spa trebuie să fie conștient de importanța eficienței business-ului pe care îl inițiază. Prea mulți pleacă la drum în acest domeniu în necunoștință de cauză, deseori dintr-un impuls emoțional (pentru că s-au simțit bine într-o locație din străinătate sau au fost impresionați de un anumit design). Reveniți în România, vor să facă ceva similar, neștiind ce presupune în detaliu acest lucru, ce buget implică și, mai ales, dacă au pentru cine să facă acea investiție, dacă au clienții care să îi dezvolte afacerea în acel loc. Când potențialul financiar există, într-adevăr, se poate face ceva deosebit, ca dotare și design, ceea ce nu înseamnă că Spa-ul va fi și operațional sau va funcționa la potențialul optim.Când este vorba despre investiții în care latura emoțională contează excesiv în luarea deciziilor, apare în consecință și o implicare pe măsură a investitorului (asupra fluxurilor, dotărilor sau designului), într-un domeniu foarte specializat, pe care nu îl stăpânește. Se pleacă la drum deseori fără un business plan și fără un concept clar, în condițiile în care conceptul se află într-o legătură strânsă cu locația; un tip de Spa foarte bun într-un anumit loc nu va da randament oriunde – este suficient să ne gândim la litoralul românesc, unde fiecare stațiune are un anumit profil, cu un anumit tip de turist. Diferențele sunt cu atât mai mari între munte și mare, sau între acestea două și un Spa de oraș.
Perspectiva investitorului
În Occident, Spa-ul nu mai este perceput ca ”fiță” sau eveniment special, a devenit o necesitate, o contrabalansare a vieții stresante din orașe. În România, încă este un serviciu mai puțin accesibil oricărei persoane, cu orice fel de venit, dar tendința este ca tot mai mulți oameni să îl includă în stilul propriu de viață.Întrucât multe Spa-uri se dezvoltă în hoteluri, trebuie văzut clar ce se potrivește conceptului, profilului acelui hotel (în funcție, desigur, și de buget). Este importantă și capacitatea: dacă hotelul are 50 de camere și este puțin probabil să vină clienți din afara lui, nu se simte nevoia unei piscine foarte mari, a unui thermarium sau altor facilități care se vor dovedi inutile; atunci este suficientă partea de wellness cu o zonă de hidromasaj, o saună sau două, respectiv maximum 4 cabinete de terapii, cu masaje, împachetări, peeling, în general proceduri de răsfăț. În luarea deciziilor, mai contează dacă este un hotel de leisure sau business, dacă se deschide către exterior, cu abonamente, sau nu.
Dacă vorbim de un hotel la mare sau la munte, problema este cum să prelungim sezonul: la mare, gradul de ocupare este maxim vara, iar la munte – iarna. În restul anului, cu un Spa bine pus la punct și servicii suplimentare, se poate rezolva parțial problema eficienței hotelului. Dar investiția trebuie făcută cu grijă și dimensionată la potențialul locației. Ar fi deci normal ca investitorii în Spa să țină cont de aceste aspecte, pentru a parcurge etapele firești ale exploatării unui centru de profit – astfel, se evită situațiile (nu puține) în care se trezesc cu o proprietate energofagă, lipsită de eficiență. Când Spa-urile sunt apreciate de proprietari pentru rolul lor ”decorativ”, eventual pentru faptul că impresionează prietenii sau partenerii de afaceri, aceștia țin să le păstreze neschimbate – la presiunea acestora, lucrătorii (și clienții chiar) sunt preocupați mai mult să nu strice finisajele sau să nu facă mizerie...
Perspectiva arhitectului și constructorului
Realitatea este că, în România, nu prea există arhitecți specializați în Spa și puțini sunt deschiși să învețe acest domeniu nou. După ce au proiectat în ultimele decenii multe bănci și locuințe, astăzi primesc comenzi pentru cluburi și centre Spa, la care se angajează neștiind care sunt conceptele și funcționalitățile. De foarte multe ori au o viziune simplistă, generală, neaplicată, iar rezultatele sunt niște spații sau funcționalități care nu pot fi folosite în conformitate cu exigențele unui Spa modern. Este firesc de fapt, deoarece nu cunosc activitatea concretă, dar în același timp acceptă cu greu competențele unui consultant, care să le explice ce se petrece acolo. Același lucru este valabil pentru un hotel, restaurant, spital sau orice spațiu cu activitate specializată. În oricare dintre cazuri este nevoie de cineva care să fie atent la detaliile legate de funcțiuni (inclusiv pe unde se scoate gunoiul sau lenjeria murdară, aspecte pe care unii arhitecți le consideră marginale, dar care pentru un operator sunt vitale). Nu se poate ca personalul să folosească același lift cu clienții!Sunt deci câteva lucruri foarte importante pentru un Spa: fluxurile, instalațiile (sanitare, ventilație, climatizare) și culorile. Aerul este energie vie, iar sistemele de ventilație trebuie gândite cu maximă atenție. Am întâlnit situații când aerul condiționat ajungea direct deasupra angajaților de la recepție sau, în cabinete, deasupra meselor de masaj... Instalațiile sanitare trebuie bine calibrate, cu rigole care să preia cantitățile mari de apă, dar care să fie ușor supradimensionate, date fiind terapiile cu ulei și scrub-uri, sau reziduurile (păr, celule moarte din piele etc.), care pot colmata rețeaua de evacuare . După ce instalatorul pleacă, operatorul trebuie să gestioneze acel Spa fără probleme, pentru că este sub directa observație a unui client exigent.
Lumina artificială este de asemenea importantă – o lumină caldă, care să nu distorsioneze designul, culorile amenajărilor și, mai ales, culoarea pielii. Clientul care iese dintr-o cabină și se uită în oglindă în lumină rece ”de spital” va gândi că a pățit ceva, eventual că tratamentul este de vină. O lumină rece va da o atmosferă rece, iar combinațiile de lumină caldă și rece sunt de asemenea nedorite. Mai contează perspectiva asupra împrejurimilor, de aceea ferestrele și deschiderile vizuale către exterior trebuie să existe, altfel apare senzația de claustrofobie. Într-un Spa, clientul trebuie să aibă senzația că miroase pădurea pe care o vede în depărtare; se lucrează cumva extrasenzorial, cu un schimb energetic între terapeut și consumator. Pentru terapeuți, pentru cei care lucrează acolo, și în definitiv pentru client, anumite elemente sunt capitale pentru ca procedurile să aibă efect. Nu degeaba vorbim de ”clienți interni”, respectiv colaboratorii (terapeuții), și „clienții externi” - consumatorii de Spa.
Este necesar ca arhitectul să fie atent la sugestiile consultantului și în ceea ce privește designul, culorile, chiar dacă se modifică viziunea inițială propusă de arhitect. Consultantul vrea anumite culori pe baza unor argumente solide, a unei experiențe în operațional. De pildă, optează pentru culori de pământ care dau căldură și nu pasteluri sau culori vii, care nu relaxează și distrag atenția. Aici contează și componenta culturală - în India, de exemplu, culorile vii sunt percepute altfel, pentru că și reperele sunt diferite. În Maroc, spiritualul este reflectat de acele combinații de albastru și verde. În Germania și Austria, Spa-urile sunt caracterizate de culori reci, lucru diferit de Italia, unde se pune preț pe armonie. În Tailanda, unde a apărut așa-numitul ”lanna style”, este preferat lemnul aparent, apa curgătoare, vegetația, materialele fluide, culorile calde. În arhitectura și designul unui Spa se reflectă o cultură, un mod de a trăi.
Perspectiva consumatorului
În Occidentul dezvoltat, tot mai mulți oameni își permit să apeleze la servicii Spa pentru că au un sistem de asigurări optimizat, gândit pentru atunci când vor ajunge la vârsta a treia și vor avea nevoie (Franța, Germania, Olanda, Țările Scandinave au perioade de climă rece, umedă, care provoacă afecțiuni precum artroze, artrite, probleme inflamatorii, respiratorii, reumatism).Majoritatea vârstnicilor din aceste țări fac cure de întreținerede regulată la începutul primăverii și la sfârșitul toamnei, pentru că îi ajută să treacă prin cele două perioade cu extreme climatice ale anului. Procedurile sunt adoptate de oameni tot mai tineri, care le descoperă avantajele. Să nu ne imaginăm că pe ei îi preocupă împachetările cu ciocolată sau tratamentele cu caviar, așa cum a intrat Spa-ul în România! Acolo este vorba de o înțelegere practică a fenomenului și de grija pentru sănătate, ceea ce nu se poate spune despre noi. Este adevărat, am avut o tradiție, dar s-a pierdut după 1989, prioritățile noastre devenind altele, răsfățurile materiale. Inclusiv cei care au câștigat bani mulți și-au neglijat sănătatea și acum au ajuns într-o perioadă critică. Deși se observă schimbări de mentalitate, lucrurile încă nu au evoluat radical. Oamenii care vin în hoteluri pentru conferințe sau team building-uri ajung încă mult mai repede la un party decât la Spa (deseori și din vina organizatorilor). Cei cu o educație diferită, de pildă participanții la evenimentele companiilor farmaceutice, includ însă Spa-ul în program. Nu în ultimul rând, poate fi vorba de o problemă culturală, deși este dovedit că atingerea umană are un efect extraordinar la nivel psihologic și emoțional. Unii nu suportă să fie atinși, au probleme emoționale, chiar traume. Alții, au prejudecăți legate de ideea de masaj, pervertită de un alt gen de industrie...
Consumatorul român care intră în Spa se așteaptă la opulență, la un mare ”Wow!”, cu privire la design, atmosferă, diversitate a serviciilor (ca și alți est-europeni, de altfel). Consumatorul dintr-o țară dezvoltată, cu tradiție în Spa, este interesat mai puțin de design și mai mult de calitatea serviciilor. Într-adevăr, românii au călătorit și experimentat în străinătate, dar nu se poate spune că au ajuns la o înțelegere a fenomenului, că reușesc să facă diferența între diversele tipuri de abordări. La cererea clienților, în Spa există deosebiri majore între Europa, Orientul Îndepărtat sau America. La asiatici se mizează pe schimbul energetic și ingredientele naturale (masaj reiki, chakra stone etc.), reechilibrarea balansului energetic și o dietă specială. Europenii sunt mai direcți și, influențați de medicina alopată, merg pe recuperare medicală, mai puțin pe căldura umană. America merge mai mult pe wellness (uneori de influență asiatică), chirurgie, tratamente de estetică și chirurgie de înfrumusețare, pe îmbinarea acestora.
(Va urma)
De: SpaMagazin | 25 Aug 2013
0 Comentarii