Lemnul şi spaţiile umede

Lemn in spatiu umedOricâte noi materiale pentru construcție au fost inventate, lemnul a rămas unul dintre cele mai viabile şi elegante, inclusiv atunci când este vorba despre spaţii umede, deci şi zone aferente piscinelor, amenajarea Spa-urilor, saunelor etc. Relaţia lemnului cu apa poate fi destul de bună, dacă sunt cunoscute câteva aspecte ale comportamentului acestui material. Veneția se sprijină în bună parte, de secole, pe stâlpi din lemn de ulm și arin negru. La podul lui Apolodor din Damasc de la Drobeta Turnu-Severin au fost descoperiţi piloni de lemn care s-au păstrat sub apă timp de 2.000 de ani. În mormintele egiptene au fost găsite obiecte de lemn intacte de acum 5.000 de ani. Deci... care este secretul?

Unii dintre cei care construiesc şi amenajează centre wellness/Spa se feresc de acest material din cauza diverşilor factori de degradare, deşi beneficiarii şi-l doresc, pentru căldura şi estetica lui. Pardoselile din lemn au un transfer termic optim, care asigură confortul la călcare – nu sunt nici reci, nici fierbinţi (atunci când sunt expuse la soare). Un alt avantaj practic este buna lui aderenţă, atunci când este finisat corespunzător. În definitiv, lemnul este un ”barometru“ al sănătăţii unei incinte, care reflectă prin comportament umiditatea aerului din interior (cu consecinţe asupra celor care respiră acest aer). Pentru a păstra o suprafață din lemn la nivel optim din perspectiva utilității, trebuie îndeplinite acele condiții de umiditate care să îi asigure transformări cât mai puțin sesizabile. În funcție de situație, la interior se folosesc dezumidificatoare care să reducă efectele negative atât asupra lemnului, cât şi asupra oamenilor.

Sensibilităţi

Într-adevăr, durabilitatea lemnului în timp depinde în mod excepțional de condițiile de mediu, respectiv de modul în care îl protejăm. Rezistenţa lui se obţine în anumite condiții, de regulă în mediu complet umed sau complet uscat. Se știe, de asemenea, că problemele apar la alternanța umed-uscat sau la limita dintre umed și uscat – aici se formează mici ecosisteme dăunătoare pentru lemn.

În spaţii umede au fost preferate, până la apariţia metodelor moderne de tratare a lemnului, anumite esenţele exotice cu proprietăţi superioare din perspectiva rezistenţei la apă, folosite uneori şi pentru construirea ambarcaţiunilor: wenge, merbau, iroko, teak, cumaru, ipe etc.. Acestea sunt recomandate şi în prezent, dealtfel.

Factorii agresivi pentru lemn în spaţii umede sunt variaţi – luăm în calcul în primul rând apa din aer şi intervenită accidental, care face lemnul să se dilate, dacă pătrunde în fibra acestuia. El se comportă ca un burete care absoarbe şi eliberează umiditatea într-un timp mai lung sau mai scurt – caracteristica numită higrosopicitate, specifică majorităţii materialelor de construcţie. Nici finisajele nu rămân intacte la umezeală. Rezultatul umidităţii este crearea de tensiuni în lemn, care se transmit asupra materialelor de acoperire (lacuri, vopsele, baițuri) care pot crăpa și se exfoliază. Contractările și dilatările mai provin din variațiile de temperatură.
În plus, în acest tip de spaţiu operaţiunile de curăţenie sunt mult mai frecvente, deoarece germenii patogeni se dezvoltă mult mai rapid, iar transmisibilitatea este mai mare. Intervine deci agresivitatea anumitor componente ale detergenţilor.

Conţinutul de apă al lemnului determină greutatea specifică, dimensiunile, stabilitatea formei şi rezistenţa mecanică (aceasta scade odată cu creşterea umidităţii). Umiditatea de peste 18% generează procesele biologice de degradare - din cauza originii sale organice, lemnul este atacat de bacterii de putrezire, ciuperci sau insecte parazite care sunt favorizate de umezeala asociată cu căldura şi lipsa de ventilaţie. Putrezirea intervine cu precădere când lemnul este umed parţial, la alternanţa dintre părţile umede şi cele uscate, şi când variaţiile de umiditate sunt ciclice. Sunt mai vulnerabile esenţele moi, respectiv părţile mai tinere ale copacului. Este bine de ştiut că aplicarea tratamentelor (vopsire, lăcuire, uleiere) se face doar pe lemn bine uscat, deoarece impermeabilizarea de suprafaţă a unui lemn tânăr, respectiv umed, va determina putrezirea rapidă.
Gradul de degradare a lemnului este accelerat în mediul marin, unde concentrația de vapori din aer este mai mare, iar sarea (o substanță foarte hidrofilă) nu face decât să accentueze acest fenomen. Situaţia este similară acolo unde se foloseşte apă de mare pentru diferite practici Spa.
De asemenea, razele UV provoacă degradarea suprafeţei lemnului şi deteriorarea peliculelor protectoare. Poluarea este un alt factor agresiv: smogul, în combinație cu ploaia formează acizi care afectează lemnul și stratul protector.

Protecțiile – avantaje și dezavantaje

Suprafața lemnului expus la exterior sau în condiții agresive de interior poate fi acoperită cu diferite substanțe care pot fi clasificate în: emailuri, lacuri și lazuri. Emailurile și lacurile pot fi incluse în aceeași gamă, lacurile fiind de fapt emailuri fără pigmenți – depinde de utilizator dacă dorește să acopere textura lemnului, respectiv defectele acestuia. Aceste produse sunt rezistente la apă și impermeabile, conferind aceste proprietăți și lemnului. Totuși, aici apare și un dezavantaj: dacă apa pătrunde accidental în lemn, prin fisuri sau locuri neacoperite, lemnul începe o transformare (modificări dimensionale, atacurile paraziților) care duce în continuare la apariția de bule și exfolieri, iar în final la o degradare accelerată a lemnului. Neavând pigmenți ca emailurile (vopselele), lacurile au nevoie de aditivi care să protejeze lemnul împotriva radiațiilor UV, în special a expunerii directe la soare. Componentele lemnului, în special lignina, sunt sensibile la lumină și se degradează, având ca rezultat apariția acelei suprafețe cenușii și a deformărilor. Chiar și sub protecția lacului, apar îngălbenirea sau o tentă mai închisă (de aceea li se adaugă absorbanți UV).
Lazurile sunt produse de asemenea rezistente la apă, ușor pigmentate și formează pe lemn o peliculă subţire care lasă vizibilă textura lemnului. Totuși, aceste lazuri au specific faptul că permit migrația vaporilor, lăsând lemnul să ”respire”. Desigur, toate tipurile de acoperire menționate pot fi refăcute periodic; lazurile pot fi refăcute fără a mai curăța vechiul strat.

În aceste imagini puteţi vedea o zonă wellness dintr-o locuinţă, cu o mică piscină şi saună, plus baie şi garderobă/debara. Spaţiul a fost rezolvat foarte bine şi adaptat nevoilor unei singure familii. Pentru pardoseli a fost aleasă metoda sigilării, astfel încât umezeala să nu intre dedesubt şi să producă daune. Estetica este deosebită, cu o combinaţie inspirată de lemn (majoritar), stică şi ceramică. Trapele din lemn au rezolvat problema mascării unor elemente de instalaţii (zone de intervenţie).


De: SpaMagazin | 26 Aug 2013

0 Comentarii

Adauga un comentariu

Adresa de e-mail nu va fi facuta publica. Completati cel putin campurile obligatorii.