Acustica și fonoizolarea spațiilor în Horeca

Un spațiu cu funcțiunea de hotel este unul deosebit de complex, cu zone și cerințe specifice diferite care trebuie tratate cu egală importanță pentru confortul oaspeților și func­ționarea întregului ansamblu. Există aici camere de hotel destinate odihnei, restaurante, zone de spa și wellness, baruri și spații de recepție, săli de conferințe și multifuncționale. Subiectul confortului acustic și fonoizolării este de importanță capitală și se impune tratat corect pe cât se poate din faza de proiectare, în caz contrar fiind necesare expertizări și investiții pentru remedierea situației, cu atât mai mult cu cât vorbim de o temă bine reglementată legislativ.

Conf. univ. dr. ing. Mariana Cristina Stan, membru al Comisiei de Acustică a Academiei Române

Împreună cu doamna conf. dr. ing. Mariana Cristina STAN, un specialist reputat în domeniul confortului acustic și fonoizolării structurilor construite, ne propunem să abordăm aceste subiecte într–o serie de articole dedicate, în care să expunem spre uzul actorilor din piața HoReCa atât solicitările legale din domeniu cât și modele de soluții practice aplicate deja în hoteluri de prim rang.

Confortul acustic – un deziderat în orice unitate Horeca

În vederea asigurării bunei audiții într-o sală, succesul acustic depinde în mare parte de alegerile inițiale, fie ele arhitecturale, tehnice sau financiare.

Acustica nefiind o parte separată, ci aparținând ansamblului proiectului arhitectural și tehnic, acest capitol rămâne deschis dialogului între acustician, arhitect și constructor, cu scopul de a modifica – dacă e cazul – obiectivele unui program, în funcție de propunerile celorlalte părți.

Noțiunea de polivalenţă (sau multifuncționalitate) a unei săli există, evident, de mult timp (de exemplu, sălile de bal din castele, în care aveau loc manifestări diverse), dar ea n-a fost formulată clar decât în prima jumătate a secolului XX și n-a găsit răspunsuri adaptate în mod real decât spre sfârșitul acelui secol.

Ca regulă, acusticianul trebuie să opteze pentru o „mediere” între exigențele acustice diverse ale spațiilor existente într-o construcție cu funcțiunea de hotel (utilizate îndeobște pentru evenimente – precum nunți, botezuri, petreceri sau pentru manifestări artistice - teatru, concerte etc); fiind necesar să se asigure o durată de reverberație satisfăcătoare pentru fiecare dintre aceste tipuri de producție sonoră.

În cea de-a doua jumătate a unei săli, sunetul perceput este rezultatul combinării sunetului direct cu sunetul reflectat, ceea ce ar putea genera – în cazul unui proiect acustic incorect – disconfort acustic (prin probleme de fază, de sunete înalte agresive, de răspuns în frecvență, de sunete joase rezonante etc ). De aceea, mediul acustic trebuie să fie considerat ca parte integrantă din sistemul de reproducere sonoră, numit „ansamblul echipament de sunet – sală“.

La proiectarea acustică a unei săli trebuie respectate câteva principii de bază, în ceea ce privește alcătuirea și distribuția tratamentelor acustice; dintre acestea, cel mai important este referitor la alegerea unor materiale variate, astfel încât coeficienții de absorbție acustică ai materialelor și structurilor să permită realizarea unor durate de reverberație cât mai uniforme, în domeniul de frecvente 125…4000 Hz.

Aceste tratamente trebuie aplicate, ținându-se seama de două reguli importante:

1) peretele din fundul sălii se tratează ÎNTOTDEAUNA absorbant, pentru că undele reflectate să nu se întoarcă în ceafa spectatorilor;

2) pereții paraleli se tratează astfel încât să NU EXISTE NICIODATĂ suprafețe reflectante, față în față, pentru a se evita apariția undelor staționare (care duc la apariția ecoului de fluturare).

Pe de altă parte, prin aplicarea tratamentelor fonoabsorbante se scontează și pe o reducere a nivelului de zgomot prin absorbție acustică.

REGLEMENTARI LEGALE ȘI TEHNICE DE REFERINȚĂ

Cu referire la un spațiu Horeca, am identificat o serie de reglementări de ordin tehnic și legal aplicabile, pe care le enumeram succint.

1. STAS 6156 – 2000 “Acustica în construcții. Protecția împotrivă zgomotului în construcții civile și social culturale. Limite admisibile și parametri de izolare acustică”

2. SR 10009 – 2017 „Acustica. Limite ad­mi­si­bile ale nivelului de zgomot din mediul ambiant;

3. “Normativ privind acustica în construcții și zone urbane”- indicativ C 125 publicat în Monitorul Oficial nr. 812 bis din 20 decembrie 2013.

Astfel, referindu-ne în mod larg concret la hoteluri, se disting atât limite admisibile pentru nivelul de zgomot echivalent interior datorat surselor de zgomot din exteriorul unităţilor funcţionale, cât și ale acțiunii concomitente a surselor exterioare unităţii funcţionale din hoteluri şi a agre­ga­telor ce funcţionează în interiorul încăperilor (sau acti­vităţilor specifice). Acestea sunt redate în tabelele de mai jos

Limitele admisibile pentru nivelul de zgomot echivalent interior, provenit din exteriorul unităţilor funcţionale, sunt cele din tabelul 1.

Limitele admisibile pentru nivelul de zgomot echivalent interior datorat acţiunii concomitente a surselor exterioare unităţii funcţionale din hoteluri şi a agregatelor ce funcţionează în interiorul încăperilor (sau activităţilor specifice), sunt cele din tabelul 2.

Este important să notăm că legiuitorul a prevăzut că pentru evenimentele în timpul cărora valorile nivelului de zgomot depășesc 90 dB(A) responsabilitatea trebuie să revină în întregime organizatorilor evenimentului.

Totodată, conform prevederilor normativului C 125 – „Normativ privind acustica în construcții și zone urbane” Partea III: „Măsuri de protecţie împotriva zgomotului la clădiri de locuit, social-culturale şi tehnico-administrative”, publicat în Monitorul Oficial nr. 812 bis din 20 decembrie 2013, valoarea admisibilă a nivelului de zgomot echivalent la 2,00 m de fațada clădirii de locuit este de 50 dB (A). Astfel, hotelurile se pot amplasa pe o poziție anume doar dacă valoarea maximă a nivelului de zgomot exterior (la 2.00 m de faţada clădirii de locuit învecinate) este de 50 dB(A). În cazul în care nu este posibilă respectarea acestei condiţii, se vor asigura prin proiect măsuri de protecţie acustică la receptor, pe calea de propagare şi/sau la sursă.

Reducerea nivelului sonor se poate face:

• prin absorbție acustică

• prin izolare fonică

Pentru o acțiune eficientă privind reducerea nivelului de zgomot, trebuie să se acționeze pe tot traseul producerii și propagării sunetului:

Reducerea nivelului sonor prin absorbție acustică

Reducerea nivelului de zgomot prin aplicarea unui tratament fonoabsorbant se poate explica astfel: prin acoperirea elementelor de construcții cu material fonoabsorbant, o parte importantă a energiei sonore produse în încăpere se va disipa în acel tratament; intensitatea sonoră medie va fi astfel redusă. În plus, durata de reverberație va scădea; toate zgomotele scurte vor dispărea în felul acesta mai repede, ceea ce va da o impresie de liniște - care se va adăuga la reducerea intensității.

Reducerea nivelului sonor prin izolare fonică

După natura sa (mai precis, după modul de propagare), zgomotul dintr-o clădire poate fi :

n zgomot aerian - care ia naştere şi se propagă prin aer;

n zgomot structural (produs de vibraţia unui corp, transmisă direct unei părţi solide, prin care se propagă), care, la rândul sau, poate fi:

- de impact - emis de un element de construcţii pus în vibraţii prin şoc direct;

- din instalaţii - propagat prin structura clădirii.

Izolare acustică: ansamblul măsurilor luate pentru reducerea transmisiei energiei de la sursă la locurile care trebuie protejate. Pentru o izolare eficientă, trebuie avut în vedere tot traseul

Pentru elementele de construcţii omogene (într-un singur strat), alcătuite din materiale tradiţionale, izolarea la zgomot aerian este dată de legea masei.

Conform acestei legi, un element este cu atât mai bun izolator fonic, cu cât are masa superficială mai mare.

Exemple

O alternativă modernă la elementele tradiţionale o constituie structurile multistrat din elemente uşoare, de tipul plăcilor din gips-carton.

În cazul în care plăcile sunt montate pe un singur profil metalic şi vata minerală umple tot spaţiul dintre plăci, densitatea acesteia trebuie să fie ρ ≥ 50 kg/m3 pentru ca ea să contribuie implicit şi la creşterea indicelui de izolare.

În cazul în care plăcile sunt montate pe profile metalice independente densitatea vatei minerale poate fi ρ ≤ 50kg/m3, ea îndeplinind în această situaţie numai rol de fonoabsorbţie.

Măsuri pentru creșterea fonoizolării în spațiile Horeca:

Imperativul fonoizolării adecvate a spațiilor într-o unitate Horeca derivă atât din reglementările legale expuse mai sus dar mai ales din nevoia de a asigura oaspeților un confort deplin în condițiile funcționalității simultane a diverselor funcțiuni implicate. Aspectele ce trebuie îndeobște avute în vedere de specialistul acustician prevăd:

• protecția împotrivă zgomotului aerian provenit din spații adiacente zgomotoase;
• protecția împotrivă zgomotului aerian provenit din exteriorul clădirii;
• protecția împotrivă zgomotului transmis pe cale structurală;
• protecția împotriva zgomotului produs de echipamente;
• realizarea confortului acustic în spațiile dedicate – restaurante, săli conferințe și multifuncționale

Există multiple soluții pentru atingerea acestor deziderate, unele dintre acestea simple și ușor de adoptat dacă intervenția se face la timp. Iată câteva:

1. În restaurant:

• aplicarea unor draperii din material textil la ferestre;
• așezarea incintelor sonore (boxelor) și a instrumentelor de percuție, pe plăci din materiale elastice – de ex. cauciuc, cu o duritate de 50...60 0 Shore.

2. În camere:

• fonoizolarea tavanelor și pereților cu plăci de gips-carton având la intrados vată minerală

3. Pentru izolarea la zgomotul de impact

(zgomotul produs de pași, de dans sau de trântire de scaune în incinta restau­rantului, care s-are putea propaga prin structură către camerele adiacente se impun măsuri de fonoizolare a pardo­se­lilor/planșeului. O variantă a acesteia este aplicarea peste planșeu a structurii de „dală flotantă”, în configurația „clasică”:

Stratul fonoizolator se realizează din plăci de polistiren ecruisat (nu extrudat) sau din vată minerală cu densitate de minimum 100 kg/mc și grosime de 4 cm; pentru reducerea substanțială a grosimii acestui strat, în loc de polistiren sau vată minerală poate fi prevăzută o membrană izolatoare la zgomot de impact.

4. Fonoizolarea elementelor de închidere:

În vederea asigurării confortului acustic în unitățile funcționale se propune adoptarea următoarelor măsuri:

•  ferestre fonoizolatoare de tip termopan cu

R’w ≥ 34 dB ;

•  uși fonoizolatoare, pline, din lemn, având R’w ≥ 38 dB.

• 5. Măsuri speciale de izolare fonică

Pentru evitarea propagării zgomotelor aeriene și de impact pe căi colaterale, se pot adopta următoarele măsuri:

•  prinderea elastică a conductelor, prin intermediul unui material elastic (de exemplu cauciuc)

•  trecerea conductelor prin elementele de construcții, prin intermediul unor manșoane de cauciuc cu grosime de cca. 5 mm;

•  realizarea închiderii ghenelor de instalații cu structuri duble din gips-carton;

n evitarea montării prizelor pe pereții alăturați, față în față (decalarea lor cu cel puțin 60 cm).