Securitatea la incendiu a hotelului

Hotelurile prezintă vulnerabilități la incendiu particulare, mai ales în contextul gradului ridicat de ocupare și al faptului că oaspeții nu sunt familiarizați cu configurația amenajărilor sau a căilor de evacuare. În plus, există multe surse potențiale de aprindere, cum ar fi echipamentele HVAC și cele de  gătit din bucătării și baruri, instalațiile electrice supraîncărcate, fumatul (deși legislația din România permite fumatul doar în locuri special amenajate). Acești factori pot duce la răspândirea rapidă a incendiului și pot face evacuarea mai dificilă, în special pentru cei care dorm sau cei cu dizabilități. Recent a intrat în vigoare o variantă actualizată a Normativului P 118, privind securitatea la incendiu a construcțiilor, cu scopul de a alinia practica din România exigențelor europene actuale și nu numai. Normativul are și rolul de a aduce în actualitate variantele lui anterioare (din 1999, 2013 și 2015), având prevederi speciale și pentru unități Horeca, care necesită o abordare specială.

Horeca, un domeniu special

Amenajarea unei camere de hotel sau a spațiilor comune presupune folosirea unor materiale inflamabile precum textile (perdele, mochetă, tapiserii), lemn (la mobilier), masele plastice din aparatura electrică și electronică etc. Probleme legate de foc pot apărea de asemenea în spălătorii, unde utilajele se pot supraîncălzi, mai ales când acestea acumulează scame sau sunt folosite excesiv, și mai ales în bucătăriile restaurantelor, unde există numeroase surse de căldură care trebuie atent supravegheate, ori produse care pot lua foc foarte ușor (grăsimi). Oaspeții vin în hotel cu propriile obiceiuri și practici, care presupun uneori surse de incendiu greu de supravegheat – samovare, fierbătoare, umidificatoare, lumânări, lichide inflamabile etc. Nu trebuie neglijate nici posibilele acte de vandalism, care presupun fie incendierea, fie blocarea ușilor de evacuare ori distrugerea echipamentelor PSI. Obținerea Autorizației de Securitate la Incendiu se poate dovedi extrem de importantă în cazul construirii sau renovării unor spații Horeca, de aceea aportul unui consultant în domeniu poate fi decisiv încă din faza de proiectare. Avantajul noului normativ este, printre altele, că se aduc într-un singur document prevederi pentru proiectarea de arhitectură, dar și pentru compartimentare la foc, detecție, stingere, evacuare, acces pentru intervenții și desfumare.

Pentru hoteluri, ca pentru orice construcție, materialele folosite trebuie atent selectate, astfel încât să ne apropiem de situația ideală: cât mai puțin combustibile, să nu se aprindă la flacără, să nu contribuie la răspândirea focului, să nu emane fum toxic și să nu formeze în timpul incendiului picături arzânde. Toate acestea sunt importante atât pentru limitarea pagubelor sinistrului și pentru a permite intervenția pompierilor, cât mai ales pentru a evita pierderile de vieți omenești. Cumva contraintuitiv, nu flăcările sunt cauza celor mai multe pierderi de vieți omenești, ci fumul toxic degajat la incendiu, inhalat de oameni. Aceasta în contextul în care, date fiind materialele de construcție și amenajare de azi, multe dintre ele sintetice, incendiile se răspândesc mult mai rapid (până la 10 ori) decât acum un secol, când se foloseau materiale tradiționale. În consecință, documentațiile tehnice ale construcțiilor se întocmesc ținând cont de comportarea la foc și măsurile de securitate la incendiu asigurate de principalele materiale, produse și elemente de construcții utilizate. Sunt luate în calcul în mod special golurile funcționale pentru circulație și comunicare din pereți și planșee, respectiv căile de acces pentru autospecialele pompierilor, pe care arhitecții trebuie să le prevadă în proiectele lor.

Inginerii constructori sunt responsabili, la rândul lor, pentru ”asigurarea rezistenţei la foc a elementelor cu rol în stabilitatea la incendiu a construcţiei (stâlpi, pereți portanţi, planşee, acoperişuri, scări, balcoane, pasarele etc.), a protecțiilor pasive ale structurilor metalice, din beton, din lemn etc., precum și pentru precizarea temperaturii critice la structurile metalice pentru care trebuie asigurate protecţii la acţiunile termice generate de incendii (...)”. Pe partea de instalații(sanitare, gaze, curent electric, automatizări, ventilare, climatizare), se are în vedere executarea unor lucrări corespunzătoare, cu un accent pe echipamentele pentru detectare, semnalizare și alarmare, stingere cu apă sau substanțe speciale. Nu în ultimul rând, investitorii sunt responsabili, conform legii, pentru tipurile și cantitățile materialelor combustibile admise, pe care trebuie să le declare. Contează și destinația declarată a clădirii (să fie corelată cu nivelul de stabilitate la incendiu, cu aria construită și numărul de niveluri), precum și destinația declarată a unui spațiu, cum este cazul spațiilor dedicate alimentației publicei, sau încăperilor cu risc de incendiu ori de explozie.

Responsabilitatea este împărțită și cu producătorii de materiale, trebuind evaluată performanța la foc exterior a materialelor, inclusiv la incendiu din afara construcției. Pentru a fi conforme cu normativul, materialele trebuie să facă față unor încercări, în condiții diverse de punere în operă. Sunt importante, de asemenea, sistemele de evacuare a fumului și gazelor fierbinți, respectiv sistemele fotovoltaice, tot mai frecvent întâlnite în proiectele de hoteluri. Fiecare dintre executanții lucrărilor de profil este răspunzător pentru domeniul său.

Niveluri de stabilitate, clase de performanță

Problema protecției la foc presupune ca materialele să nu se aprindă și să nu ardă, pe de o parte, iar pe de alta ca, în caz de incendiu, construcția sau elementul de construcție să rămână stabile, până la intervenția pompierilor și salvarea oamenilor. De aceea, normativul P 118 a înlocuit termenul de ”rezistență la foc” cu cea de ”nivel de stabilitate la incendiu”. Există cinci niveluri de stabilitate a construcției sau a compartimentului unei construcții, cele mai performante fiind cele din clasa I, iar cele mai puțin performante din clasa V. În momentul în care se proiectează o clădire, trebuie specificat cărei categorii aparține aceasta.

Ca și în alte domenii, în care se spune că rezistența unui lanț este dată de veriga cea mai slabă, nivelul de stabilitate la incendiu al construcției este determinat de elementul său cu cea mai defavorabilă încadrare. Cele mai exigente norme sunt cele ale clădirilor supraterane înalte, foarte înalte și cele cu săli aglomerate, care au fost redefinite de normativ. Clădirile înalte (25 - 48 m) trebuie să permită accesul autospecialelor serviciilor pentru situații de urgență integral pe minimum două laturi alăturate și totodată, cel puţin pe 50% din perimetrul pereților exteriori, iar clădirile existente pentru turism, în general, vor avea asigurat accesul autospecialelor pentru intervenție în caz de incendiu, la cel puțin două fațade.

Clasele de performanţă privind reacţia la foc a produselor pentru construcţii (cu excepţia pardoselilor, produselor termoizolante pentru tubulaturi liniare şi a cablurilor electrice), sunt următoarele:

·       A1 - produse incombustibile care nu contribuie deloc la dezvoltarea incendiului;

·       A2 - produse care nu se pot aprinde cu flacără şi a căror contribuţie la dezvoltarea incendiului este extrem de limitată;

·      B - produse care se sting în lipsa unei flăcări de întreţinere și al căror aport la dezvoltarea incendiului este foarte mic;       

·      C - produse combustibile care contribuie la dezvoltarea incendiului în anumite limite;

·      D - produse combustibile care contribuie la dezvoltarea şi propagarea incendiului;

·      E - produse combustibile a căror contribuţie la propagarea rapidă a incendiului este importantă;

·      F - produse combustibile a căror contribuţie la propagarea rapidă a incendiului este foarte importantă.

La fiecare produs se mai specifică și emisia de fum (s1, s2 şi s3) și a picăturilor/particulelor arzânde (d0, d1 și d2), conform Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc.

Criteriile după care sunt analizate elementele de construcție sunt rezistența la foc, etanșeitatea la foc și izolația la foc (REI). Cu cât stâlpii, grinzile, pereții despărțitori ș.a.m.d. își păstrează mai mult timp funcția portantă, de separare și de izolare la foc, cu atât sunt considerați mai performanți. De exemplu, când avem un element de construcție cu REI 180, înseamnă că acela va rezista la incendiu, păstrându-și proprietățile, timp de 180 de minute. În cazul hotelurilor, se prevede ca încăperile de cazare să fie separate de alte funcţiuni (restaurante, bucătării, oficii etc.), prin pereţi rezistenţi la foc minimum EI/REI 60 şi, de asemenea, de planşee rezistente la foc minimum REI 60.

În prezentul normativ 118 sunt introduse în premieră și prevederi despre acoperișurile verzi, care trebuie să îndeplinească condiții clare privind separarea între vegetație și elementele combustibile, privind alegerea substraturilor și a membranelor adecvate. Este definită, de asemenea, pardoseala supraînălţată, ca pardoseală independentă, montată peste planşeul de rezistenţă (pardoseală flotantă), pentru care sunt stabilite condiții speciale. Aceste sisteme constructive sunt tot mai folosite în domeniul Horeca, de aceea este important să le menționăm.

Clasele de performanță privind reacţia la foc ale pardoselilor sunt diferite de cele ale celorlalte materiale din construcții. Astfel, avem clasele A1_FL, A2_FL, B_FL, C_FL, D_FL, E_FL şi F_FL, cu specificarea doar a emisiei de fum (s1sau s2). Pentru finisajele încăperilor, în clădiri supraterane cu înălțimi obișnuite, avem următoarele cerințe pentru pardoseli:

Iată alte câteva prevederi specifice clădirilor care găzduiesc hoteluri:

·       În domeniul Horeca sunt prevăzute suprafețele minime alocate oaspeților, din considerente care țin de legislația specifice (igienă, clasificare, impozitare), dar și de siguranță la incendiu, evitându-se supraaglomerarea și dificultatea evacuării în caz de nevoie. De exemplu, un restaurant sau o sală de evenimente nu poate avea o suprafață alocată fiecărei persoane mai mică de 4,5 mp, cu un spor de 10% pentru personalul care deservește spațiul respectiv. La hoteluri, pensiuni și alte unități de cazare din turism, suprafața alocată fiecărei persoane este de 8 – 15 mp, cu un spor de 15% pentru personal.

·       O unitate hotelieră mare care se dorește a se încadra în clasele I și II trebuie să aibă din loc în loc așa-numiți ”pereți de sectorizare”, cu proprietăți superioare de protecție la incendiu (practic sunt pereți anti-foc). Suprafaţa construită maximă admisă între spații delimitate de pereţi de sectorizare este diferită, în funcție de numărul de niveluri. De exemplu, pentru a fi din clasa I, un hotel cu regim de înălțime mai mare de P + 4 E (și maxim 20 m înălțime la coamă) trebuie să aibă un sector de maximum 3.250 mp, iar un restaurant cu parter și etaj de maxim 3.500 mp. 

·       Căile de evacuare nu pot prelua mai mult de 70 de persoane, pentru clădirile cu înălțimi obișnuite. De asemenea, pentru a obține o anumită clasă de siguranță la incendiu, trebuie să luăm în calcul următorul tabel:

Într-o notă se arată că la clădirile pentru turism care nu sunt săli aglomerate, clădiri înalte sau clădiri foarte înalte, dar sunt echipate cu instalaţii de detectare, semnalizare şi alarmare a incendiului cu acoperire totală, instalaţii automate de stingere a incendiilor şi sisteme de control al fumului şi gazelor fierbinţi din circulațiile comune orizontale (coridoare/holuri) și casele de scări, lungimile normate de evacuare a utilizatorilor se pot majora cu 25%.

Acestea sunt doar câteva dintre prevederile importante ale normativului, pe care investitorul trebuie să le respecte, cu ajutorul arhitectului, constructorului și celorlalți factori implicați, pentru a obține autorizația de securitate la incendiu. Cele mai multe sunt aplicate clădirilor în general, cu o serie de specificități concepute pentru hoteluri. Multe dintre articole vizează hotele, instalațiile de evacuare a gazelor de ardere, instalațiile electrice, instalațiile de detectare, semnalizare și alarmare, scările de evacuare, practic toate elementele care au relevanță în caz de incendiu. Iată de ce proiectul construcției sau renovării unui hotel trebuie să fie avizat și de un specialist în domeniul PSI, care să optimizeze acel proiect la legislația în vigoare.