O nouă oportunitate pentru turismul autohton: Forest Bathing

Turismul și medicina preventivă din Europa, America și Extremul Orient sunt marcate în prezent  de o nouă tendință, care pune în prim-plan natura, cu pădurea ca element principal. Este ceea ce se numește ”Forest Bathing”, un concept apărut în Japonia în anii 1980, care a fost preluat cu interes, apoi cu entuziasm, de marile resorturi și stațiuni balneare din țările dezvoltate. Este un trend interesant în special pentru România, care poate găsi aici o nișă de dezvoltare datorită cadrului natural de excepție e care încă îl are.

Acest concept care poate fi tradus ca ”baie de pădure” (nu sună prea bine în românește și nici nu este legat în vreun fel de apă) constă într-o plimbare prin pădure, dar modul în care se face este cu totul special. Originea lui este japoneză, termenul "Shinrin-Yoku" desemnând începând cu anii ’80 ai secolului trecut o practică ce presupune mersul și explorarea în liniște a naturii, cu mintea și simțurile deschise deliberat către fiecare sunet, miros, culoare sau adiere a pădurii. Dată fiind originea orientală, este în anumită măsură legat de conceptul ”mindfulness” despre care am vorbit în edițiile precedente, și are scopul de a apropia cât mai mult omul, fizic și psihic, de esența naturii. Drumețiile nu se fac în pas alert, ci umblând încet, respirând adânc și atent, făcând opriri și experimentând diverse senzații (de pildă mirosind flori sălbatice sau pipăind îndelung coaja unui copac pentru a-i simți textura). Dincolo de poezia momentelor, este vorba despre o practică ce s-a dovedit deosebit de benefică pentru corpul și psihicul uman, prin această contopire cu pădurea dusă la un nivel superior.

Origini - tradiții și studii științifice

În anii 2004-2013, guvernul japonez a investit câteva milioane de dolari în studii asupra acestui concept și se pare că finanțarea nu a fost în zadar, constatându-se efecte benefice asupra tensiunii arteriale (scădere de 1,4 %), ritmului cardiac (scădere de 5,8%), nivelului de cortizol, sistemului nervos simpatic (se referă la reacția instinctivă în situații de pericol), rezultate superioare comparativ cu plimbările prin zonele urbane, chiar și prin parcuri. Expunerea la fitoncide (substanțe chimice aromatice / uleiuri degajate de copacii aflați în număr mare) are un impact de durată asupra sistemului imunitar, crescând cu 40% efectul anticorpilor și lupta împotriva celulelor canceroase. Primele experimente s-au făcut de fapt începând cu 1982, de către o echipă de medici în colaborare cu Agenția Silvică din Japonia, în păduri de cedru ai căror copaci atingeau vârste impresionante (chiar o mie de ani). S-a constatat clar reducerea hormonilor de stres, iar subiecții au mărturisit că au petrecut aici moment memorabile, de fericire deplină.
Este cunoscut faptul că hormonii de stres pot compromite sistemul imunitar, cu efecte asupra reacției organismului la viruși, bacterii sau la dezvoltarea de celule canceroase. Scăderea nivelului de stres în pădure are, firesc, efecte benefice asupra sănătății, efecte care cresc de la o simplă plimbare de câteva zeci de minute și pot aduce adevărate miracole când se ajunge la sejururi de câteva zile. 

Observații interesante fuseseră făcute de fapt încă din anii 1800, când medici din Germania și SUA observaseră ameliorarea stării de sănătate a bolnavilor de tuberculoză, un flagel al acelor vremuri, atunci când petreceau mai mult timp în natură (metodă care se practică și azi, după cum știm). De asemenea, studii disparate din anii ’70 – ’80 ai secolului trecut au relevat o evoluție mult mai bună a pacienților care suferiseră intervenții chirurgicale, atunci când aceștia aveau ferestrele orientate (și deschise frecvent) către spațiile verzi ale spitalelor și sanatoriilor, comparativ cu cei care aveau perspective doar către alte construcții.
Informațiile din domeniu au apărut constant în revistele de medicină din a doua jumătate a secolului trecut, evidențiindu-se efectul tonic, liniștitor al pădurii. Studii recente ale unor universități americane (Kansas și Utah) arată că trei zile de drumeție ridică rezultatele la testele de creativitate cu 50 %, iar Universitățile din Michigan si Edge Hill (Marea Britanie) concluzionează că plimbările în natură combat semnificativ stresul și depresia. Densitatea copacilor și aspectul traseelor nu sunt de neglijat; de pildă, cu cât copacii sunt mai numeroși, cu atât crește sentimental de siguranță, dar numai până la un punct: atunci când traseul devine prea îngust și perspectiva este obturată excesiv, crește senzația de teamă.

Ce și cum se face

Rezultatele acestor cercetări cumulate au constituit unul dintre pilonii medicinei preventive în Japonia (s-a ajuns ca aproximativ un sfert din polulație să practice Shinrin-Yoku) , iar apoi și în alte țări precum Coreea de Sud, Taiwan și Finlanda. Aceasta a dus la dezvoltarea de trasee speciale care se înmulțesc an de an, iar participanții care dispun de gadget-uri strâng continuu date care contribuie la extinderea cercetărilor.  În plus, curentul se bucură de o promovare puternică fără costuri, în contextul în care majoritatea occidentalilor  își doresc să iasă din constrângerile moderne și modul de petrecere a timpului liber saturat de display-uri, înstrăinându-se de esența vieții. De asemenea, dispariția accelerată a pădurilor (circa 130.000 hm2 în fiecare an), creșterea populației urbane (ajunsă la 54%, și se va ajunge la 66% în 2050), apariția tot mai multor mega-aglomerări urbane cu peste 10 milioane de locuitori (acum sunt 28 și până în 2030 vor fi 41) catalizează trenduri de acest gen, mai ales în zonele cu dezvoltare rapidă, precum China.

Suportul medicilor este puternic – foarte mulți dintre ei recomandă plimbarea, relaxarea și chiar încercarea de reintegrare în natură, iar trendul ia amploare inclusiv cu ajutorul guvernelor. În Japonia, traseele special amenajate sunt stabilite de specialiști certificați, iar procedurile sunt ghidate de profesioniști licențiați. Coreea de Sud a investit nu mai puțin de 140 milioane de dolari într-un centru de cercetare a terapiei cu ajutorul pădurilor, care se va deschide în curând. Trasee amenajate de organizații specialiate din Europa au apărut în ultimii ani în Finlanda, Franța, Luxemburg și Suedia, iar în SUA și Canada asociațiile și programele naționale axate pe promovarea pădurilor și naturii oferă asistență celor care vor să investească în domeniu, mai ales când sunt prevăzute combinații cu ape termale și centre Spa. De fapt, metoda ”Forest Bathing” este privită în Europa și America de Nord dintr-o perspectivă particulară, ca o întoarcere la tratamentele balneare din secolul al XIX-lea, înainte de dezvoltarea spectaculoasă a erei farmaceutice.

Sunt tratate cu ajutorul ieșirii în natură afecțiuni frecvente ale momentului, precum obezitatea sau astmul, un număr tot mai mare de medici licențiați implicându-se în conturarea procedurilor. În Noua Zeelandă s-a ajuns ca 80% din medici să prescrie, printre altele, tratamente naturiste și ieșirea în natură. Toate acestea prefigurează o nouă abordare a medicinei așa-numite ”tradiționale”. Companiile din țările dezvoltate au început să includă terapia prin natură nu doar pentru team-building-uri, ci și ca element al asistenței medicale acordate angajaților, în ideea că astfel se îmbunătățește sănătatea și se reduce stresul.

Strict pentru turism

După cum se observă, trendul apărut în Orientul Îndepărtat migrează spre vest. Totuși, fiind adoptat și în cadrul destinațiilor de lux, este permanent reevaluat și reinventat. În acest context, apar diverse sub-trenduri: Yoga și meditație în pădure, drumeții de anduranță, Spa cu ierburi și fructe de pădure și așa mai departe.  La un hotel din Pensylvania (SUA) se organizează drumeții în care un specialist în plante îi învață pe oaspeți despre plantele comestibile și medicinale, în cadrul unor trasee parcurse în liniște, respirând adânc și contemplând natura. Unele hoteluri adaugă activități în natură la profilul de schi; există chiar programe de mers desculț în natură, drumeții până la izvoarele termale aflate în pădure și folosirea acestora. Pentru un contact mai direct cu natura, cazarea se face uneori în cabane construite doar din material Eco, fără facilități moderne precum curentul sau canalizarea, aflate în pădure (ba chiar suspendate între copaci, cu căi de acces formate din scări și punți de frânghie sau lemn) – iar multe dintre acestea au apărut pe segmentul high-end. Au apărut influențe inclusiv în arhitectura și amenajarea centrelor Spa/Wellness, tendința fiind de a recrea medii asemănătoare pădurilor, de orice fel, de la jungle tropicale la tundre din nordul extrem sau păduri alpine, având în centrul atenției copacii și arbuștii, mineralele etc.. S-a constatat că lemnul este un material de construcție cu efecte benefice asupra sănătății, procentul optim, asociat cu relaxarea maximă (scăderea pulsului și tensiunii arteriale), fiind de 30-40% din suprafața pereților, pardoselilor și tavanelor.

În insulele cu climă caldă se fac trasee către locuri în care pot fi vizionate păsări sau animale în mediul lor natural. În Laponia au fost amenajate locuri de relaxare situate în păduri greu accesibile, unde ghizii conduc oaspeții către un loc sigur, cu foc în vatră și spații de cazare căptușite cu piei de ren. Liniștea este  un element important (sloganul des folosit este ”Silence Please”), ca și ”detoxifierea digitală”, deci renunțarea la orice aparat electronic din epoca recentă.
O altă consecință este apariția de proceduri noi în cadrul centrelor Spa/Wellness, precum cabinele sau saunele cu ioni negativi, oxigen și fitoncide – întâlnite deja în numeroase hoteluri și centre de tratament sau spitale, ba chiar în centre comerciale și imobile de birouri.  Mai mult, conceptul a fost adoptat și în zona de învățământ, fiind deschise mai multe școli în zone cu natură abundentă și chiar în pădure (în Elveția inițial, apoi în Marea Britanie, SUA și Canada, cu măsurile necesare, pentru a evita rătăcirea sau accidentarea). Sunt foarte multe hoteluri, resort-uri și stațiuni balneare care au inclus în conceptul de Spa/Wellness și ”băile de pădure” – în principal în Japonia, Coreea, Taiwan, China și țările din Europa de Nord, deseori numele lor reflectând acest lucru.

Un alt concept, dezvoltat în Marea Britanie și mai puțin extrem (de aceea nici nu este asumat integral curentului Forest Bathing), este cel de ”forest villages”, în apropierea centrelor urbane. Spațiile de cazare pot fi rustice sau moderne, principiul este același: prezența copacilor, a naturii, liniștea și ieșirea din iureșul vieții moderne. Centrele Spa sunt absolut obligatorii, apa fiind un element important al terapiei, iar piscinele sunt înconjurate de asemenea de copaci și vegetație abundentă; pentru cei care doresc, satul de vacanță devine punct de plecare pentru drumeții și alte programe desfășurate în natură, în funcție de anotimp (unii turiști acceptă și provocări, de pildă drumeția prin ploaie). 

Cuvânt de încheiere

Centrele Spa și Wellness din România au apărut pe filieră vestică, preluându-se procedurile, dotările, tipurile de amenajări interioare sau metodele de management, dar ținând cont mai puțin de motivațiile și contextul în care au apărut acestea. Una dintre probleme s-a dovedit amplasamentul – cele mai multe dintre aceste centre au fost construite în zone urbane dense sau în stațiuni deja aglomerate, fără a valorifica unul dintre avantajele majore ale României: cadrul natural.  Într-adevăr, era nevoie de aceste centre Spa în orașe, unde oamenii activi să poată petrece câteva ore de relaxare, dar modelul a fost multiplicat excesiv, fără discernământ, iar rezultatele au fost deseori dezamăgitoare, în mod firesc. Este un aspect ciudat, cu atât mai mult cu cât aveam deje o tradiție a stațiunilor balneare, unde cadrul natural era cât de cât pus în valoare. Astăzi vedem că trendul principal în turism este reîntoarcerea și reintegrarea în natură, iar țările industrializate fac eforturi mari să reconstituie zone naturale, pădurile seculare fiind puține și protejate de activitățile comerciale. Forest Bathing poate fi o nouă șansă pentru turismul românesc, pentru investitorii privați, care au făcut câțiva pași în acest sens, uneori pur și simplu din intuiție; în mod cert, suportul autorităților este absolut obligatoriu, datorită complexității acestui nou tip de desfășurare în spațiu a activităților recreative.