Puterile vindecătoare ale apei

Prin deschiderea numeroaselor centre Spa din ultima perioadă, poate apărea ideea că acestea sunt doar modalități de recreere sau de socializare. Sunt aspecte care nu pot fi omise, dar trebuie să fim conștienți permanent că apa are efecte puternice asupra sănătății omului, asupra modului de funcționare a organismului, așa cum ne-o arată istoria unei discipline vechi, numite ”hidroterapie”, cu o tradiție consistentă și la noi. Considerăm că este necesar să stabilim câteva jaloane în  abordarea acestui domeniu, măcar pentru a ne clarifica obiectivele și așteptările, indiferent din ce perspectivă: ca operator al unui asemenea centru, sau ca beneficiar al serviciilor lui. De fapt, lucrurile pot merge mult mai departe, așa cum vom vedea în continuare.

Ca metodă alternativă

Hidroterapia poate fi considerată de fapt o parte a medicinei, cu efecte din perspectiva naturopatiei, terapiei ocupaționale și fizioterapiei, care utilizează apa pentru tratament și ameliorarea durerilor. Sunt incluse o gamă largă de abordări și metode terapeutice alternative, care pun în valoare proprietățile fizice ale apei, precum temperatura și presiunea, stimulând astfel circulația sângelui și având efecte asupra simptomelor anumitor boli, dar și pentru a calma anumite stări de disconfort și a induce starea de bine fizic și psihic. În acest scop,se folosesc jeturile de apă, masajul subacval și băile minerale, băile Kneipp, jacuzzi, Hot Tub, dușurile scoțiene sau cu hidromasaj, talasoterapia, băile romane, turcești, rusești și așa mai departe. Apa se utilizează sub diferite forme de agregare, la diverse temperaturi (lichidă – caldă sau rece, abur, gheață). Hidroterapia este potrivită deci nu doar pentru curățarea pielii, care rămâne un aspect important al acestei discipline, ci și în scop terapeutic. Se știe că poate calma durerile de mușchi și articulații, poate reabilita membrele rănite, scade febra redusă, calmează durerile de cap, are efecte în tratarea arsurilor, degerăturilor, a unor probleme dermatologice. Temperatura apei utilizate influențează proprietățile terapeutice ale tratamentului. Apa caldă relaxează și stimulează sistemul imunitar, apă călduță poate fi folosită pentru reducerea stresului, și poate fi deosebit de relaxantă în sezonul cald. Apa rece este potrivită pentru reducerea inflamațiilor, iar alternanța de apă caldă – apă rece stimulează sistemul circulator și imunitatea. Adăugarea de plante medicinale, săruri și uleiuri esențiale sporește valoarea terapeutică. Aburul este frecvent folosit ca purtător de uleiuri esențiale, care sunt inhalate pentru a trata diverse afecțiuni respiratorii.

Trebuie spus că, pentru a obține beneficii reale, pentru a putea gestiona echipamentele (uneori destul de complexe), dar și pentru a ține sub control efectele apei asupra organismului, este de preferat ca hidroterapia să fie practicată sub supravegherea unui cadru medical, într-o locație care să dispună și de asistență tehnică. Excepție fac doar băile simple sau aromate, inhalările de aburi sau compresele, care pot fi utilizate într-adevăr la domiciliu.

Repere istorice

Arheologia a descoperit băi care datau de acum 6500 de ani, realizate în actualul Pakistan, dar acestea au devenit mai elaborate și mai frecventate în cultura greco-romană, unde au fost elemente esențiale de civilizație. Medicul Hipocrate, în Grecia Antică, recomanda încă din secolul al IV-lea î.Hh. folosirea apelor minerale și a izvoarelor termale pentru îmbăiere și consum, cu efecte terapeutice sensibile. Spartanii aveau chiar o lege care obliga toţi cetăţenii să facă frecvent băi reci. Romanii au dezvoltat conceptul de băi comune, mai ales acolo unde se aflau izvoare termale și minerale. Medicii romani Galen și Celsus au scris despre tratarea pacienților lor cu băi calde și reci, în scopul de a preveni anumite boli. Aproape toate așezările romane urbane aveau una sau mai multe terme, care făceau parte din viața de zi cu zi a cetățeanului roman. Practic, majoritatea civilizațiilor antice avansate foloseau apele de izvor, minerale sau termale cu acest scop, iar efectele se văd și astăzi, în diversele moduri de abordare a hidroterapiei.

După o lungă perioadă din Evul Mediu, în care băile erau considerate în Europa chiar dăunătoare, acestea au revenit în atenția oamenilor în secolele XVII – XVIII. Pe la 1750 au apărut primele băi publice și în Lumea Nouă, în America de Nord. Este recunoscut faptul că un rol important în hidroterapia modernă l-a avut în secolul al XIX-lea Sebastien Kneipp, un cleric bavarez care susținea că s-a vindecat de tuberculoză cu ajutorul unor metode proprii ce includeau băile reci, și care a popularizat aceste practici în rândul enoriașilor săi. A scris pe această temă și a deschis o serie de clinici care îi poartă numele, unele în funcțiune și în zilele noastre. Concomitent, în Austria, fermierul Vincenz Priessnitz (considerat de asemenea un părinte al hidroterapiei moderne) a demarat practici similare cu băi, împachetări și dușuri cu apă rece de izvor, deschizând și un centru de tratament în care au fost tratați în primul an de funcționare nu mai puțin de 1500 de pacienți, devenind un model pentru ceea ce va constitui domeniul balnear cunoscut azi. Un alt pas important a fost apariția în anii ’60 ai secolului trecut a hidromasajului prin intermediul căzilor jacuzzi. În 1968, Candido Jacuzzi, un american de origine italiană, a început să producă aceste căzi, după o invenție proprie pusă la punct pentru a-și ajuta fiul care suferea de artrită reumatoidă.

Cele mai frecvente utilizări

Apa poate fi utilizată terapeutic în mai multe moduri, iar formele cele mai cunoscute sunt următoarele:

• Hidromasaj, inclusiv jacuzzi - aceste cazi folosesc jeturi de apă care masează, fiind frecvent utilizate de către terapeuți pentru a ajuta pacienții răniți să își recapete forța musculară și pentru a calma durerile articulare și musculare; unii terapeuți recomandă hidromasajul și pentru calmarea durerilor provocare de activitatea zilnică, la muncă.
• Piscinele și rezervoarele Hubbard – aici pot fi prescrise exerciții subacvatice ca metodă de a reface puterea musculară a pacienților cu traumatisme; flotabilitatea în timpul imersiunii în apă calează durerile asociate unor afecțiuni precum artrita. 
• Băi – cele călduțe reduc febra, fiind de fapt una dintre cele mai vechi metode de relaxare cunoscute; aromoterapeuții recomandă deseori adăugarea de uleiuri esențiale de lavandă, pentru a reduce stresul; adăugarea unor săruri Epsom (sulfat de magneziu) sau de la Marea Moartă au un efect suplimentar în acest sens: relaxare și calmare.
• Dușurile – sunt prescrise pentru a stimula circulația; jeturi de apă cu efect de masaj sunt, de asemenea, folosite pentru reducerea durerilor musculare.
• Compresele umede: cele reci reduc inflamațiile și umflăturile (de pildă cauzate de traumatisme), dar și pentru a reduce febra și a calma o durere de cap; compresele calde sunt utile pentru a liniști durerile musculare și a trata abcesele. 
• Tratamentele cu aburi și saunele sunt recomandate pentru a deschide porii pielii și a curăța organismul de toxine, iar inhalarea aburului este prescrisă pentru tratamentul infecțiilor respiratorii, efectele crescând atunci când sunt adăugate anumite plante.
• Hidroterapia internă – există susținători ai beneficiilor unor practici precum irigarea colonului, despre care spun că tratează anumite afecțiuni digestive, cu sau fără adăugarea unor ingrediente sau medicamente.
  

Va urma