Principii arhitecturale de conformare a hotelurilor

Din punct de vedere etimologic, termenul de hotel este derivat din latinescul hospitalis, și el desemnează o clădire cu multiple camere destinate locuirii temporare, adică închirierii cu ziua, călătorilor. Reprezentarea hotelului însă nu are o singură formă, motiv pentru care această noțiune poate acoperi o plajă destul de diversă de clădiri, începând cu modestele moteluri și până la marile hoteluri luxoase ale unor capitale sau stațiuni turistice importante.

Calitate cu costuri echilibrate
Hotelul reprezintă un program de arhitectură prin excelență, prin urmare cerința profitabilității este una care se impune de la sine. Din acest motiv serviciile oferite clienților vor trebui să fie întotdeauna de calitate, iar costurile de operare să nu fie unele exagerate. Din punctul de vedere al turistului, hotelul este asociat de multe ori cu o călătorie, și deci cu o ieşire dintr-o rutină zilnică. În acest sens, experiența cazării va juca un rol ­impor­tant­ în ­econo­mia călătoriei.
Din punctul de vedere al investitorului, amplasarea unui hotel este în strânsă legătură cu anumite calități pe care zona ar trebui să le aibă: lo­ca­ție bună și acces facil, vad co­merical, calități peisagere ale locului, raportul dintre cerere și ofertă și altele. Din punctul de vedere al arhitectului, hotelul reprezintă o provocare, iar abor­darea arhitecturală trebuie să fie una care să înțeleagă multitudinea de aspecte pe care le impune o astfel de clă­dire. Aceste aspecte sunt de natură urbană, economică, funcțională, estetică, tehnică etc. Proiectarea hotelului ține întotdeauna cont de caracteristicile terenului, de regle­mentări urbanistice (POT - Procent de ocupare al terenului, CUT – Coeficient de utilizare a terenului, regim de înălțime) dar și de nivelul de confort propus în funcție de numărul de stele. De acest din urmă aspect va depinde pe de o parte mărimea și numărul unităților de cazare, și pe de altă parte diversitatea funcțiu­nilor conexe ce apar la un hotel cu minim patru stele de exemplu: restaurante, săli mic dejun, bar, cafenea, spații de conferință, zone de relaxare, zone comerciale etc.
Așa cum spuneam, hotelurile pot deveni adevărate repere urbane atunci când sunt proiectate la un standard extrem de ridicat și cu o capacitate mare, însă în același timp pot fi și un liant arhitectural între trecut și viitor atunci când sunt proiectate pentru a se insera discret într-un context urban clar definit. În general gradul de confort al unui hotel este definit de numărul unităților de cazare. Dimensiunile și suprafețele acestora sunt normate după anumite standarde de clasificare. În acord cu aceste standarde, vor fi proiectate și principiile de iluminare (lumina naturală și artificială), designul mobilierului, detaliile de execuție.

Principii de bază
Dintre pricipiile esențiale de conformare a unui hotel, pe care un viitor arhitect le învață încă din studenție (proiectul de hotel reprezintă un proiect abordat în anul IV de studiu, ca proiect independent ce se desfășoară pe parcursul unui întreg semestru) voi aminti următoarele:
Accesul principal este întotdeauna vizibil, situat pe o poziție cât mai favorabilă, în timp ce accesul personalului și al mărfii este ferit, orientat de regulă către străzi/accese secundare, și care să permită tranzitarea cu vehicule utilitare.
Holul principal este un spațiu amplu, generos și versatil din punct de vedere arhitectural, fiind folosit în același timp de oaspeții ce sunt în așteptarea cazării, de cei cazați, dar și de alți posibili vizitatori. Holul reprezintă un spațiu ce are deschidere către alte funcțiuni conexe precum accesul principal, recepție, zonă de așteptare, bar, zonă de mic dejun și altele.
Recepția beneficiază întotdeauna de vizibilitate, fiind amplasată în imediata apropiere a intrării și orientată în același timp și către lifturi și scara principală.
Zonificarea dintre personal și vizitatori este una foarte clar delimitată, iar arhitectul trebuie să cunoască bine mecanismul de funcționare a hotelului pentru ca acestea să nu interfereze.
Din acest motiv, zonele destinate publicului sunt zone animate, ce mizează pe o ambianță cât mai plăcută, în timp ce zonele destinate personalului sunt zone unde primează funcționalitatea și eficienţa.
Din punct de vedere funcțional, unitățile de cazare vor fi dispuse logic și eficient, arhitectul fiind dator să evite pe cât posibil circulații extrem de lungi sau întortocheate. De asemenea, vor fi urmărite îndeplinirea condițiilor de însorite și vederi cât mai avantajoase în camere.
Zonele de alimentație publică și de relaxare vor fi unele care să pună în evidență calitățile sitului (zone vitrate, deschideri mari, flexibile).
Raportul dintre spațiile servite și cele servante va fi întotdeauna în avantajul celor dintâi, cu mențiunea că inclusiv pentru spațiile de circulație / depozitare / tehnice se va păstra un anumit grad de generozitate în acord cu gradul de confort al hotelului.
Normele cu privire la accesibilitatea persoanelor cu mobilitate deficitară sau normele de siguranță la incendiu vor fi întotdeauna respectate.

O proiectare complexă
Pentru hotelurile mari, activitatea personalului și întreg mecanismul de funcționare devin foarte complexe, iar varietatea de spații este copleșitoare. Pentru ca ambianța generală destinată publicului să fie una cât mai plăcută, în culisele hotelului are loc întotdeauna o desfășurare de forțe. Aici zonele destinate personalului sunt gândite până în cel mai mic detaliu. Astfel, spațiile cu care un vizitator nu se va întâlni aproape nicioadată sunt: bucătăriile, spațiile de depozitare, vestiarele, birourile, spălătoriile, oficiile, birourile, arhivele, zonele de încărcare / descărcare marfă, parcajele subterane, zonele de depunere și sortare a deșeurilor, centralele termice, centralele de ventilație, generatoarele, posturile de transformare, adăposturile de protecție civilă. Unele dintre ele sunt prevăzute în subsol, altele pot fi orientate către spații exterioare secundare, sau pot fi amplasate chiar deasupra clădirii, așa cum este cazul multor echipamente tehnice.
În principiu, hotelul este prevăzut cu minim două noduri de circulație verticală, unul principal destinat publicului, care cuprinde un pachet de lifturi și scări de evacuare, și altul secundar, echipat cu lift de marfă și scări de evacuare în caz de urgență. La fiecare nivel cu unități de cazare, sunt prevăzute oficii pentru personal, unde sunt depozitate materiale pentru curățenie, lenjerii, echipamente diverse etc.
Din punct de vedere arhitectural, hotelurile pot fi concepute a avea anumite trăsături distinctive cu menirea de a deveni reprezentative pentru marca pe care o reprezintă, sau locul în care se află. În etapa de concept a unui hotel, sunt esențiale volumele, materialele, culorile, texturile, lumina, acustica, stimulii tactili și vizuali care determină o experiență arhitecturală cât mai completă. Din punct de vedere tehnic, e nevoie de asigurarea eficienței investiției prin soluții constructive simple și economice. O concepție logică a structurilor poate reduce semnificativ investiția inițială. Izolarea termică bună a anve­lopantei, izolarea fonică, instalațiile perfomante, automatizările privind consumul de energie electrică în lipsa utilizatorilor și alte soluții sustenabile pot contribui la reducerea cheltuielilor de exploatare.
Procesul de proiectare a unui hotel începe cu o evaluare a unui teren pentru construcție: zonă, relief, prezența comunicațiilor pe acesta, clădirile din jur. Prin urmare, nu este posibilă proiectarea unui hotel fără o bază geologică și un plan de amplasament. De asemenea, este elaborată o documentație tehnică detaliată, cu o descriere a numărului de camere (numărul și suprafețele diferitelor tipuri de camere), sau cu specificațiile infrastructurii de servicii.
Urmează etapa de proiectare, pe care arhitectul o întocmește, de la concept, zonificare, planuri, fațade. Toate acestea sunt redactate conform convențiilor de arhitectură, proiectul final desenat cuprinzând: notă explicativă, memoriu, plan de situație, planurile tuturor nivelurilor, secțiuni, fațade, imagini tridimensionale (randări).
În următoarea etapă, arhitectul colaborează cu ceilalți ingineri implicați în proiect, dezvoltând individual fiecare secțiune din proiect, adaptând anumite soluții de proiectare, întocmind calculele structurale și nu numai. Rolul arhitectului este acela de a coordona toate specialitățile și de a se asigura că la final proiectul va primi toate aprobările necesare. După etapa verificării proiectului și apropbarea acestuia, se va elabora documentația de lucru. În baza acestei documentații, constructorul se poate apuca în final de ultima etapă și anume construirea hotelului.